Gear

Echipament îmi cumpăr de aici:

În această pagină o să prezint pe scurt echipamentul din spatele imaginilor. Aceasta nu este o pagină de review-uri, ci o pagină în care voi prezenta subiectiv 2 aparate de fotografiat şi nişte „mărunţişuri” – cu plusuri şi cu minusuri, aşa cum le văd eu.

Camera principală [to be updated]

Nikon D90

DSLR de la Nikon, ales special pentru că are un zgomot de imagine redus la valori ISO mari (fac destul de multe fotografii în condiţii de lumină slabă şi nu întotdeauna folosirea blitz-ului este posibilă sau eficientă).

Obiective

Nikon 18-105mm f/3.5-5.6 VR – obiectiv livrat cu aparatul (Kit), acoperă o plajă suficient de largă pentru folosirea de zi cu zi.

Nikon 50mm f/1.8 D – obiectiv pe care l-am cumparat pentru calitatea imaginii mai şi deschiderea mare (după cum ziceam, pentru lumină slabă).

Sigma 70–300mm f/4–5.6 DG MACRO – obiectiv cumpărat nu atât pentru că aveam nevoie neapărată de un tele (de folosit l-am folosit la început destul de rar, acum mai des – pe principiul pofta vine mâncând), ci pentru că l-am găsit la un preţ foarte mic. Calitativ este ok, însă îi lipseşte un sistem de VR care la capătul tele trebuie compensat ori cu un ISO mai mare chiar în timpul zilei, fie de un punct de sprijin.

Blitz

Nikon SB-600 – suficient de puternic, poate fi folosit pe cameră sau off-camera, ca şi slave – SB-800 sau -900 poate fi folosit şi în calitate de commander, dar la D90 şi blitzul on-board poate fi folosit ca şi commander, iar în momentul de faţă asta îmi e suficient.

Camera de backup

Fujifilm FinePix S9600

Este un bridge, adică o cameră care arată ca un SLR (single lens reflex, aşa-zisele camere foto profesionale) , având însă anumite caracteristici specifice camerelor point-and-shoot. Din anumite puncte de vedere a luat ce e mai bun din ambele lumi, însă în acelaşi timp are şi o sumă de caracteristici care ar putea fi catalogate drept „ce e mai rău din ambele lumi”.

Ce a luat bun:

– de la DSLR:

zoom manual pe obiectiv – merge mai repede decât zoom-ul pe care îl poate face motoraşul unui P&S
posibilităţi mult mai extinse de setare manuală decât majoritatea P&S-urilor
o plajă mult mai largă a sensibilităţii ISO decât la un P&S
timp redus de pornire – practic poţi face prima fotografie la mai puţin de o secundă după ce ai pornit aparatul

– de la P&S:

obiectiv ataşat corpului – deşi la prima vedere acesta pare un dezavantaj, obiectivul are o plajă de acoperire atât de largă (28-300) încât practic nu ai nevoie de alte obiective; în plus în acest fel ştii sigur că nu intră praf care să se aşeze pe senzor
live view pe un ecran mobil – se rabatează la 45° în jos şi la 90° în sus astfel încât poţi să vezi ceea ce fotografiezi când ţii aparatul deasupra capului (de exemplu într-o mulţime de oameni) sau mult mai jos de nivelul ochilor (acum nu mai e nevoie să te întinzi pe burtă ca să vezi ce fotografiezi cu aparatul pus pe jos, de exemplu)
înregistrare video – în plus, datorită zoom-ului manual, poţi face zoom în timp ce filmezi, ceea ce multe din P&S-uri nu pot

Deşi de curând au apărut şi SLR-uri care au live view pe ecran şi înregistrare video, acestea sunt la nişte preţuri mult mai mari, şi, cel puţin deocamdată, nu au ecran mobil.

Ce a luat rău:

– de la DSLR:

dimensiuni mai mari, greutate mai mare – un P&S este mult mai uşor de ascuns într-un buzunar

– de la P&S:

senzor mic, adică pixelii sunt mult mai înghesuiţi decât la un DSLR cu aceeaşi rezoluţie, şi prin urmare la sensibilităţi ISO mai mari apare mult mai mult zgomot în imagine decât la DSLR
focalizare destul de greoaie şi care uneori (mai ales la fotografiile făcute în mişcare) dă rateuri

Deşi are şi posibilitatea de focalizare manuală, aceasta este greu de folosit şi imprecisă, astfel încât eu nu o folosesc decât în cazuri speciale

Filtre

Pe toate obiectivele (şi la Nikon, şi la Fuji) folosesc pentru protecţie câte un filtru UV care rămâne ataşat tot timpul.

Trepied

Deşi am un trepied, datorită faptului că la Nikon zgomotul de imagine nu este supărător nici la valori ISO peste 1600, îl folosesc rar, strict la fotografia de noapte cu timpi de expunere lungi. În rest, măresc ISO cât să am o valoare rezonabilă a timpului de expunere şi trag din mână, cu rezultate satisfăcătoare. În condiţii de lumină slabă prefer să fac câţiva paşi înspre subiect ca să îl încadrez şi să ţin obiectivul în capătul wide, dacă e posibil, decât să folosesc zoom-ul, iar dacă nu pot, de cele mai multe ori un crop dintr-o imagine clară de 12 megapixeli este mai util decât o imagine mişcată.