5 stele de Romania 18 aprilie 2010

Hotel de 5 stele schioape

E mijlocul lui aprilie, anul de gratie 2010. Am placerea sa petrec o noapte intr-unul din hotelurile de 5 stele din Mamaia. Nu zic care ca si asta tot reclama e. Si gratuita. Si nu o merita. E 2 jumate noaptea. Si eu nu pot sa dorm. E program de discoteca. Au muzica faina – acum canta Sinead O’Connor, „Nothing compares to you”. Problema e ca eu sunt in camera mea de la etajul 7 si aud fiecare sunet de parca as fi la usa discotecii. Suficient de tare incat sa nu pot sa dorm. Suficient de tare incat sa sun la receptie si sa ii intreb ce se intampla si ce au de gand sa faca. Si-au cerut scuze. Si au zis ca or sa vorbeasca cu dj-ul sa dea muzica mai incet. Mie nu mi se pare mai incet. E la fel. Si au zis ca mai dureaza pana la 3-3.30. Sper sa fie asa ca altfel e de rau. Eu maine plec cu masina. Si vreau sa fiu suficient de odihnit sa pot ajunge intreg acasa.

Problema nu e discoteca. Am fost si in alte hoteluri cu discoteca. Si am putut sa dorm, chiar daca auzeam undeva in fundal muzica. Sotia mormaie prin somn – cat o putea sa doarma si ea, ma intreaba daca am zis ceva. Nu eu, Frank Sinatra ne spune ca „I did it my way”: „I ate it up and spit it out”. Nu-i frumos sa scuipi, dar uneori trebuie sa iti versi oful.

Dupa cum ziceam – problema nu e discoteca, ci faptul ca nu e (deloc?) antifonata. Faptul ca un client al unui hotel de 5 stele nu poate sa doarma din cauza discotecii aceluiasi hotel (va zic maine daca sunt singurul sau nu, ca suntem un grup mai mare) e o problema care poate fi rezumata la un singur cuvant: miserupism. Asta e, in Romania nu conteaza calitatea. Iei un hotel tipic din anii ’70 de la mare (vezi modelul in „Nea Marin miliardar”), il vopsesti, il aranjezi nitel, ii tragi 5 stele, si cu asta, te-ai scos. Nu conteaza ca se aude totul de parca ai amplificator in camera. Detalii. Banu’ sa vina. Si ce daca clientul nu se mai intoarce? Are balta (marea) peste. Sunt destui fraieri care or sa se inghesuie sa umple hotelul vara…

Acum canta „New York, New York”. Pai daca intr-un hotel din NY si-ar permite sa faca asa ceva, s-ar trezi a doua zi cu niste procese de nu le-ar putea duce. Si, foarte probabil, fara nici un client si cu stelele rupte de autoritatea de rigoare de pe firma.

„Drumurile noastre toate se vor intalni vreodata”. Al meu si al acestui hotel sigur nu. Sau, in fine, niciodata sa nu spui niciodata – dar eu sper din toata inima ca nu. Mi-a ajuns noaptea asta.

Si e extrasezon. E frig afara. Oare cum o fi vara, cand lumea sta la terasa, la piscina pana rasare soarele? Nu vreau sa aflu. Ce bine era pe vremea cand stateam la mare la cort! Da, seara era foc de tabara cu cantece si alte alea, dar era undeva mai intr-o parte, cand te intorceai la cort sa te culci ii auzeai pe cei care inca mai cantau in jurul focului undeva, placut, in fundal. Te indemna la somn. Un strop de folk si valurile marii.

„I’m seeing angels” – sper sa nu. Vreau sa mai traiesc. Sper sa nu adorm la volan. Daca nu, ma fac strigoi si ii bantui p-astia. Ii bag in faliment. Ete-asa.

„Poti sa ma lasi pe fundul marii printre pestii rapitori” – Aia macar tac ca pestii. („Sa nu-mi iei niciodata dragostea” – mmh. Cu siguranta nu iubesc hotelul asta).

E 3:15 si tot mai canta. „I’m so excited and I just can’t hide it”. Right. Uuuuuuu-huuh!!!

Nota – toate melodiile / versurile / onomatopeele citate aici sunt scrise cand s-au intamplat, asa ca va faceti o idee si cam ce playlist a fost. Nu am pus toate melodiile, cam din 2 in 3.

„You’re simply the best/ better than all the rest” – Yes, I am. And they are the exact opposite.

Si nici wirelessul nu prea merge, altfel poate navigam pe net in loc sa scriu.

„Casuta noastra, cuibusor de nebunii” – spune tot.

A trecut de 3 juma si astia tot canta. Nighty-night!

Update: e ora 4 si intr-adevar au dat muzica mai incet. Nu mai pot recunoaste melodia, aud doar basul: tum-da-da-dum-da tum-da-da-dum-da dum-dum-dum-dum bum-bum bum-bum

Update 2: pe la 4 juma s-a facut liniste si cred ca pe la 5 am reusit sa adorm. Si am ajuns intreg acasa, asa ca nu ma intorc să îi bântui 🙂